– Ce viață frumoasă ai!
– Câteodată mi se așează lucrurile.
În urmă cu câteva săptămâni, așterneam titlul a ceea ce avea să fie articolul zilei de azi. Vorbind cu una dintre prietenele mele cele mai bune, care se afla, la acel moment, la un congres medical internațional la Berlin, am remarcat lejeritatea cu care se exprima cu privire la evenimentele din ziua respectivă, entuziasmul pe care i-l stârneau activități din domeniul specialității în care activează, dar mai ales sentimentul de unitate pe care îl creează faptul de a fi într-un anumit loc, pentru un scop comun, cu oameni proveniți din toată lumea.
Pentru un moment, m-am gândit ce norocos trebuie să fii pentru ca drumul pe care ți l-ai ales în viață să fie și drumul Tău, spre deosebire de drumul Altora sau chiar, fără a-i include pe alții, pur și simplu „nu drumul Tău”. Privind imaginile cu sute de participanți în fiecare sală de conferință, prin intermediul prietenei mele și al conturilor cu conținut medical pe care le urmăresc, îmi imaginam, preț de câteva momente, cât de frumos trebuie să se simtă să fii atât de pasionat de un domeniu încât, prin jurământ, să ți-l apropii, pentru ca într-o seară caldă de octombrie, undeva în Berlin, să te afli alături de atâția oameni asemeni ție, din colțuri diferite ale lumii și cu toții să vorbiți aceeași limbă a pasiunii desăvârșite prin jurământ. Seara să se încheie printr-o masă în oraș, unde te-ai așezat între români din fiecare regiune a țării, alături de bulgari și sârbi, fără vreo discuție prealabilă, doar din întâmplare. Din aceeași întâmplare, prietena ta să îți scrie, după o zi confuză: „Ce viață frumoasă ai!”, iar tu să îi răspunzi „Câteodată mi se așează lucrurile.”. Iar ea, proaspăt intrată pe poarta casei, să zărească, în capătul aleii, cățelul familiei și să înțeleagă.
Cu siguranță, fiecare domeniu de activitate are exponentul său în ceea ce privește aceste intersectări de valori care fac inimile să vibreze la unison. Cei mai norocoși dintre noi au ajuns să practice, în viața de zi cu zi și pentru venitul curent, acele meserii sau profesii care sunt aliniate valorilor personale. Alții au ajuns să își alinieze valorile personale la meseriile și profesiile pe care și le-au ales. Și alții nu au mai ținut deloc cont de valori, fiindcă drumul a fost atât de greu și încercat, încât nici nu au mai auzit ceea ce interiorul le vorbea. Pentru visători precum cei ce încă se imaginează mari, însă, alinierea dintre valorile personale și activitatea de zi cu zi este indispensabilă.
…
Îmi imaginam, așadar, cum trebuie să se simtă să fii alături de atâția oameni care îți împărtășesc pasiunea, absorbind un subiect de interes. Nu am avut parte de întâmplarea de a-mi fi ales drumul Meu din prima, și asta nu pentru că aș fi ales drumul Altora, ci pur și simplu „nu drumul Meu”. Probabil că am intuit asta când, participând la conferințele ce se țineau în acest domeniu, eram mai interesată de ceea ce se afla în spatele a ceea ce se discuta, de meta-temă. Îmi amintesc că în anul I sau II de facultate am participat la un discurs susținut de domnul Valeriu Stoica (politician român, jurist și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității București), iar la cursul de Drept civil ce îi urma am adresat o întrebare al cărei răspuns a fost urmat de „Dar despre conținutul discursului ne puteți adresa vreo întrebare?”, iar eu nu aveam niciuna. Mi-a luat o vreme să fac distincția între cele două perspective.
Cu toate că domeniul care îmi stârnește interesul în orice spațiu fizic sau emoțional m-aș afla este diferit de ceea ce, în prezent, practic, iar drumul Meu încă se conturează, regăsesc în ceea ce fac zi de zi bucățele din lucrurile care fac acest domeniu să se alinieze valorilor mele. Altminteri, nu l-aș putea conține. După multe momente de confuzie cu privire la rolul meu în acest domeniu și la aportul pe care îl pot aduce, „câteodată mi se așează lucrurile”.
Sunt zile precum azi, când conversația cu doamna de la cafeneaua Mc Donald’s curge precum laptele în cafeaua de dimineață, când urezi mulți ani fericiți unei rude dragi, a cărei aniversare, din întâmplare, este și, din aceeași întâmplare, doar ce te gândiseși la ea cu o zi în urmă; când gestionezi ritmul alert de muncă mai puțin deranjat și mai mult concentrat; când clienta căreia doar ce i-ai eliberat documentele îți împărtășește respectul ei sincer pentru modul în care ai ajutat-o și i-ai vorbit; când ești apreciat, din întâmplare, fără să tânjești pentru asta; când îți amintești că astăzi se sărbătorește Sfântul Dumitru cu ocazia faptului că redactezi un contract pentru un bătrân (a cărui onomastică este) ce îți amintește, din întâmplare, de bunicul tău, Dumitru; când îi urezi și lui mulți ani fericiți, asemeni unei rude dragi și îți zâmbește întocmai; când oamenii vechi și noi se înfățișează în portițe către a-ți urma pasiunea; când, proaspăt intrată pe poarta casei, zărești, în capătul aleii, cățelul familiei și înțelegi.
…
Pentru familia de la Focșani și mai ales pentru sărbătoriții aniversari și onomastici ai zilei în care lucrurile s-au așezat.
